In urmă cu doi ani, când am decis să pun în cui cariera mea IT, am scris o carte….Am corectat-o, recorectat-o, i-am ales grafica, pozele, culorile,  am facut chiar și probe de tiparit ca să alegem cea mai potrivită coperta etc…și apoi am lăsat-o într-un sertar 😁

Se zice că scrisul este cea mai bună terapie… că dincolo de mesajul transmis, de povestea din spatele cuvântului scris, exista acolo și vindecarea….

Cu modestia profanului, cele scrise de mine se vor a fi niste simple retete pe care mi le-am propus să le las copiilor mei (căci lor le este dedicată aceasta), așa cum și eu le-am preluat de la mama, bunica, străbunica ❤️

…. dar orice rețetă are in spate și o poveste de viață și oricat de buni am fi ca părinti sunt anumite învățamine si lectii pentru care copiii tai înca nu sunt pregatiti sa le inteleaga, sa le primească. 

 

Depinde atunci de dibacia cu care tu, ca parinte, le imbraci mesajul într-o forma digerabilă și îl transmiți.

Azi mi-am scos cartea din sertar și o voi trimite la tipărit. Mi-a dat curaj sa fac acest gest, felul in care #Bistro222 prinde viață și începe să spună și el propriile lui povești.

O să fiu fericită ca in biblioteca mea de la B222 să pun un volum de viață pur si simplu !❤️