Mucenicii se mănâncă în ziua de 9 Martie, atunci când ortodocșii prăznuiesc Sfinții 40 de mucenici. Totuși pregătirea lor încep cu o zi înainte, în 8 Martie, de ziua femeii.
Este un gând pentru ca mie această zi specială, deloc întâmplător, îmi aduce in inimă și in minte femeia așa cum este ea : mamă, bunică, soție. Femeia cum era ea mai demult, cu mai puțin timp de coafor, de petrecut în saloane sau la SPA-uri, dar cu mâinile muncite, cu griji pentru toți cei ai casei.
Sunt gesturile acelea pe care mame-femei-soții le fac necondiționat, mereu cu iubire, acele gesturi care îți merg și ți se așează direct la casa sufletului și pentru care știi că vei iubi aceste femei pentru tot restul vieții dar și dincolo de ea.
La mine în inimă și în amintiri, în 8 Martie bunica făcea aluatul pentru mucenicii muntenești. Întindea cât era masa de lungă o foaie subțire și fără cusur și se chinuia săraca cu o formă/ștampilă cu cifra 8 să decupeze sutele de bucățele de 8. Mi-aduc aminte că pe scara de bloc unde locuiam noi în București, o singură doamnă avea o ștampilă din aceasta extrem de performantă și se făceau programări din timp cine când se apuca de coca de mucenici. Si aproape ca o tradiție, toți vecinii de pe scară plimbau forma aceea de la un apartament la altul J)
Apoi mai știu că ii lăsa la „zvântat” și între timp, ne așeza pe toți la masă să spargem și să curățam nuci. O nebunie, vă dați seama ce ne omoram noi după spartul și curățatul de nuci… . Dar era frumos pentru că atunci era timpul nostru cu noi : mama, tata, bunica… ne rupeam unghiile acolo în nucile acela, povesteam și râdeam.